Esenţele tari se păstrează în flacoane mici.

7 reflexii zilnice pentru armonizarea comunicarii.pdf

Astăzi am citit mai multe articole şi câteva capitole dintr-o carte interesantă. Am găsit câteva idei geniale, însă parcă “îmbrăcate” în prea mult balast. Aveam tema acestui articol, care a așteptat ceva vreme pe biroul meu, articol care ar fi trebuit să-l împart cel puțin în două, pentru că era conceput să aibă… vreo șapte pagini. Astfel mi-a venit în minte o întrebare provocatoare: oare aş putea scrie acest articol în doar două pagini, spațiu în care să cuprind doar esenţa?  Rămâne de văzut dacă se poate, după comentariile pe care le va primi… acest articol.

Folosim zilnic şabloane şi măşti construite încă din copilărie. Care din ele pot fi schimbate şi cum?

Până la urmă, suntem ceea ce trăim şi trăim ceea ce suntem.

1. Cum ne percepem pe noi înşine

Este posibil să sune paradoxal, totuşi studiile arată că-i percepem pe cei din jurul nostru în cea mai mare măsură, asemănător cu felul în care ne percepem pe noi înşine. Dacă nu ne acceptăm neajunsurile ori comportamentul, nu le vom putea accepta nici pe ale celorlalţi. Dacă vrem să-i putem iubi uşor pe unii din viaţa noastră, e nevoie să ne putem iubi mai întâi pe noi înşine exact aşa cum suntem. Dacă transmitem celor din jur încredere pe care o avem în noi înşine şi acceptarea ideii că putem greşi la un moment dat, având tăria atât să o recunoaştem cât şi să ne repliem, ceilalţi vor percepe o persoană care este capabilă să se schimbe, este flexibilă… iar ei se pot simţi în siguranţă lângă cineva care promovează ideea: lumea poate fi schimbată începând cu propria mea schimbare.

2. Cum ne-au tratat / educat părinţii noştri.

Moştenim anumite trăsături genetic şi mai moştenim anumite comportamente, obiceiuri, idealuri, tipare… de la părinţi, în special din perioada copilăriei. Cea mai puternică amprenta o au acele elemente cu care am fost de acord la un moment dat şi care s-au depozitat în subconştient. Ne trezim după ani şi ani că ne comportăm într-un anumit mod care nu este neapărat cel mai adecvat unui nou context familial or social. Inevitabil, ne întrebăm oare de ce o facem? Desigur, este o moştenire. Vestea bună e că putem schimba în cea mai mare parte ceea ce considerăm că nu se mai potriveşte cu actualul decor. Una din tehnicile eficiente este programarea neurolingvistică. Nu este nimic mistic în această tehnică, este doar ştiinţă care a studiat profund mecanismul de funcţionare al creierului nostru. Voi reveni cu detalii într-un articol viitor.

3. Cum am reacţionat la pierderi or eşec.

Avem tendinţa umană de a memora momente în care am avut un eşec pe plan profesional ori emoţional. Atât de tare se imprimă acele momente, încât pe viitor, şi cea mai mică conexiune cu amintirea, ne blochează sau ne aruncă într-o stare nedorită. Asta se întâmplă în mod natural. Cum ar fi dacă într-un mod la fel de natural, ne-am fixa nişte ancore pentru momente de succes atât pe plan profesional cât şi pe plan emoţional, având capacitatea de a declanşa cea mai potrivită stare pentru a depăşi situaţia nedorită şi a ne propulsa către o situaţie dorită? Sună mai bine? Cum simţi efectul unui asemenea turbojet? Vezi altă perspectivă al momentului dificil? Cu siguranţă… şi tehnica este la fel de simplă ca şi în situaţia anterioară. Voi detalia în curând.

4. Cum vedem totul prin propriile filtre.

Avem un univers propriu. Se spune că nu sunt două fiinţe pe pământ care să vadă, să simtă şi să audă identic totul… în cele mai mici detalii. Aşadar, suntem unici. Şi dacă suntem unici, oare de ce am pretinde că în unele circumstanţe, altă persoană să ne semene? Când vom ajunge la maturitate emoţională, vom accepta cu uşurinţă că fiecare are DREPTUL să fie unic şi mai mult de atât, să fim de acord cu punctul său de vedere. Dacă eu am un univers propriu la care sunt acordat, sunt de acord că şi ceilalţi, în baza setului de filtre prin care percep lumea, sunt unici, aşa că înţelept este să găsim DOAR punctele comune cu ajutorul cărora să construim punţi de comunicare.

5. Cum ne manifestăm în situaţii de  criză.

Situaţiile inedite, fără legături pozitive cu trecutul, pot deveni situaţii de criză, la fel de uşor ca situaţiile ştiute deja, cu antecedente, care au culminat cu o manifestare… “crizată”. Totuşi, cum noi suntem fiinţe evoluate şi evolutive, este absolut normal să facem progrese, depăşind o situaţie neplăcută deja trăită din care am învăţat lecţia. Tendinţa firească este ca într-o situaţie repetabilă, să reacţionăm după experienţa anterioară, chiar dacă nu a fost cea mai bună alegere. Ce facem în această situaţie? Repetăm istoria! Şi dacă istoria nu este tocmai ceea ce ne dorim? Aha, e timpul să facem o schimbare. Aşadar, acesta este momentul cel mai potrivit să ne manifestăm diferit! Dar cum? Este simplu. Cum am vrut să fim ultima dată după un eşec în timp ce ne-am făcut introspecţia? De ce stare-resursă am fi avut nevoie? Ne amintim o situaţie în care am trăit acea stare-resursă, o fixăm printr-un gest unic, creştem starea la intensitate maximă, o ancorăm… şi gata, o putem folosi ori de câte ori avem nevoie.

6. Cum remodelăm totul când suntem  iubiţi / respectaţi

Există un concept care spune că ideal ar fi să iubim necondiţionat. Din greacă, cuvântul agape este varianta iubirii necondiţionate. Totuşi, cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia, oarecum acceptată majoritar, că femeile aşteaptă să fie iubite iar bărbaţii se simt cu adevărat împliniţi când sunt respectaţi. Făcând un mic rabat de la dragostea agape, studiile spun că 94% dintre bărbaţi îşi schimbă comportamentul faţă de partenerul de viaţă EXACT în momentul în care primesc respect şi 92% dintre femei, îşi schimbă atitudinea când au convingerea că sunt iubite. Aşadar, secretul este în a defini pentru fiecare cuplu în parte, ce înseamnă pentru ei iubire şi respect. Aceasta poate fi una din cheile fericirii deosebit de rezistentă în timp, indiferent de circumstanţe.

7. Cum facem diferenţa dintre  persoană şi comportament.

Este imposibil să nu fi asistat de mai multe ori la “discuţii aprinse” şi să fi sesizat dacă este vreo diferenţă de limbaj între cei implicați. Unii sunt mai acizi, folosesc cuvinte jignitoare, alţii sunt mai abili folosind metafore pentru a lăsa mai degrabă să se înţeleagă din context nici cea mai mică urmă de atac la persoană. Este o diferenţă enormă între a spune cuiva: eşti un tâmpit, faţă de a-i spune: este o tâmpenie ce ai făcut. În prima variantă, este un atac la identitatea persoanei, în a doua variantă, este doar opinia la un comportament. Este simplu să ne schimbăm un obicei. Primul pas este observarea, condiţie absolut necesară şi suficientă pentru a identifica cuvintele pe care le folosim şi cu ce vrem să le înlocuim. Așadar, esența reușitei în comunicare, are și acest element de importanță extremă, concentrarea DOAR pe comportament și nu pe o persoană!

Despre limbajul trupului legat de cum ar trebui să ne exprimăm pentru a fi convingători că ne-am legat doar de comportament şi nu de persoană, împreună cu câteva tehnici la care am făcut referire mai sus, voi reveni în curând.

Până atunci, mult spor şi voie bună!

Trăieşte cu pasiune şi acţionează cu entuziasm!

Gigi FILIP