Ţi-ai pus măcar o dată întrebarea: de ce unii reuşesc să se promoveze atât de uşor, iar alţii greu de tot, parcă ar vinde pietre de moară şi nimănui nu-i place să care aşa ceva în spate?

Zilele trecute, aşa în treacăt, fără să fiu implicat într-o discuţie directă, am auzit pe cineva spunând contrariat, că nu ştie cu ce te poate ajuta Facebook dacă postezi o imagine şi ceri like-uri. Chiar aşa. Oare la ce ar putea să mă ajute? … continuă subconştientul meu să proceseze şi să caute argumente, avantaje raţionale…   

Cum poti obtine rezultatul dorit dupa principiul win-win

Astăzi dimineaţă, în timpul lecturii cu care m-am obişnuit, s-a conectat un răspuns la întrebarea auzită cu câteva zile în urmă. Mi-am amintit de una din poveştile lui Milton H. Erickson, care pe când era tânăr, vindea cărţi pentru a se întreţine. La un moment dat, a ajuns la un fermier bătrân, neprietenos şi necomunicativ, care nici nu voia să audă de cărțile tânărul, fugărindu-l arogant. Erickson avea două alternative. Să-şi spună că într-adevăr nu este clientul potrivit pentru a citi cărţi, sau să-i vorbească în limbajul lui. A avut un moment de inspiraţie, luând nişte scândurele de pe jos…cu care a început să scarpine pe spinare porcii pe care-i îngrijea ţăranul. Situaţia s-a schimbat uimitor de repede. Ţăranul a fost interesat să-i cumpere cărţile, doar pe motiv că tânărul se pricepea la „scărpinat porcii”.

Această tehnică, este aplicată în marketing, sub diferite forme mai cizelate.

Continuând să se deruleze întrebarea iniţială în subconştient, căutând răspunsul cel mai potrivit, ştiind că fiecare din noi are o reprezentare mentală proprie, aş putea spune chiar unică – precum amprenta sau ADN-ul, un răspuns corect ar putea fi „da”. De ce nu? Unii apreciază citatele aşezate pe o imagine adecvată sau de impact. În unele situaţii, o imagine face cât 1000 de cuvinte. Este interesant să ajungi la nivelul avansat în care privind câteva imagini alese de o persoană, să-i poţi face un portret.

Al doilea aspect, pe care îl găsesc deosebit de important, l-am descoperit cu ajutorul Dr. Augusto Cury – autorul mai multor best seller-uri, psihiatru, psihoterapeut şi om de ştiinţă.

„Faptul că un om îşi susţine ideile este ceva normal, dar susţinerea lor exagerată denotă o mare nesiguranţă. Nu se lasa influenţat, corectat, nu admite regândirea ideilor. Susţinerea exagerată a opiniilor noastre, reflectă fragilitate.

Există oameni educaţi, care în primele cinci minuta ale conversaţiei sunt deosebit de agreabili şi par nişte fiinţe angelice, dar convieţuirea cu ei e un chin. Ţes mii de argumente, pentru a-şi susţine atitudinile. Nu recunosc niciodată că au comis greşeli şi nici nu cer scuze vreodată. Sug energia vitală a celorlalţi, pentru că vorbesc mult şi caută să concentreze toată atenţia asupra lor. N-au evoluat sub aspect psihic.

[…]

Numai un om cu adevărat puternic îşi poate declara fără teamă fragilitatea! Numai unui om matur nu-i este teamă de sine!”

Am urmărit cu atenţie câteva persoane pe care le cunosc de peste 15 ani. Au început de jos, din mari lipsuri, însă cu o dorinţă puternică de a deveni oameni de succes. Au ajuns să aibă afaceri foarte profitabile. Îmi amintesc de un aspect legat de comunicare a unei astfel de persoane. În trecut, avea curajul să mă întrebe de exemplu, ce înseamnă un anumit cuvânt pe care îl foloseam în discuţie. Nu-i era ruşine să recunoască deschis că nu ştie. În prezent, este foarte ermetic, dorindu-şi chiar să-şi şteargă trecutul. Oare în acest caz am putea vorbi despre evoluţie profesională şi involuţie psihică?

E clar că uneori vrem să ne protejăm, prin sigilarea unor stări ori sentimente. Nu spunem dacă ne merge bine, pentru a nu stârni invidie, la fel cum preferăm să nu vorbim despre lipsuri, pentru a nu primi în schimb milă sau desconsiderare.

Dar dacă am afla că recunoscându-ne greşelile, găsim calea spre relaxare, oxigenarea întregii fiinţe, odihnă şi linişte interioară?

Cât de sigur este partenerul tău de discuţie ca împărtăşindu-şi o slăbiciune, vei înţelege corect, iar comunicarea voastră va fi constructivă? Poate avea încredere în tine?

Aşadar, relaţiile sănătoase şi de durată îndelungată, se construiesc pe principii sănătoase şi compatibile cu ale tale. Imaginează-ţi cum s-ar armoniza o vioară pe deoparte într-un concert de muzică simfonică şi pe de altă parte într-un concert havy metal. Acum imaginează-ţi o chitară electrică în cele două contexte. E uşor de sesizat diferenţa.

Personalitatea emoţională din noi are manifestări ilogice precum aroganta, irascibilitatea, invidia, egoismul iar la polul opus, amabilitatea, bună dispoziţie, iubirea, solidaritatea…

Este interesant procesul prin care ne educăm mintea pentru a face alegerile care depăşesc logică. Spre exemplu ura şi iubirea, se nasc din surse foarte apropiate. Ce face diferenţa alegerii? Cu cât te cunoşti mai bine, cu atât devii mai uman, în sensul bun al cuvântului. Asta se poate învăţa mult mai repede cu ajutorul unui curs de NLP.

Dacă încă nu ai găsit un astfel de curs, găseşti câteva detalii aici.

Cu drag,

Gigi FILIP

PS – Aştept cu interes comentarii sau sugestii la acest articol.