Astăzi am avut o zi încărcată. După un curs cu Dr. Radu Sarandan, am mai condus 6 ore până acasă. Mă aşteptam să fiu atât de obosit, încât să cad direct în pat. Insă insista un gând, care nu mă lăsa încă să dorm şi anume, cum aş vrea să fac introducerea la deschiderea viitorului workshop, pentru a avea un impact mare, fără să exagerez cu nimic prin mesajul de introducere.  Cum poţi prospera, redescoperindu-ţi comoara interioară

La un moment dat, mi s-a declanşat creativitatea. Am scris o poveste într-un flux de inspiraţie. După ce am recitit-o, mi-am propus că nu-i voi face deocamdată îmbunătăţiri, ci vreau să rămână aşa. Are câteva metafore atât de puternice, încât ar putea schimba vieţi şi chiar destine.

Aceasta este povestea:

Într-un palat trăia o prinţesă deosebită. Era deosebită atât în felul în care arăta, cât şi în felul ei de a se comporta. Ieşea dimineaţa pe balconul ei preferat şi admira munţii fermecaţi peste care s-a aşternut pădurea adormită, în care trăiau liniştite tot felul de vieţuitoare. Simţea profund mirosul florilor sălbatice, amestecat cu cel al florilor din grădina palatului. Privea albastrul senin al cerului, care se reflectă în lacul din grădină, care avea cea mai limpede apa… Îşi imagina cum face baie în apă călduţă şi curată şi simţi un fior, amplificat de adierea vântului, ce puse în mişcare frunzele şi florile.

A fost trezită din acest vis de către înţeleptul palatului.

-       Dragă prinţesă, ai putea să-mi spui ce te frământă de un timp?

-       Cum adică, ce mă frământă? Crezi că mă port diferit faţă de altădată?

-       Comportamentul tău nu este foarte diferit. Ai intrat într-o anumită rutină. Te porţi frumos cu ceilalţi, eşti pe zi ce trece tot mai frumoasă, însă tot mai tristă.

-       Eu tristă? Nu vezi că mă înveselesc în fiecare zi?

-       Ai uitat că eu văd şi dincolo de aparenţe. Văd exact ceea ce-mi ascunzi tu.

-       Bine…m-ai prins. Sunt oarecum tristă pentru că-mi lipseşte ceva. Ceva cu care să împart aceste bucurii pe care le trăiesc şi le ţin doar pentru mine.

-       Aha, şi cam la ce te-ai gândit?

-       Hm… la un prinţ…desigur. Dar oare ce prinţ ar putea pătrunde în acest palat îndepărtat, izolat intre munţii înalţi şi străjuit de pădurea plină de capcane? Crezi că ar exista pe lume un asemenea prinţ al…hazardului poate sau atât de curajos?

-       Stai să-mi amintesc. Cu ceva timp în urmă, a fost prins un tânăr care încerca să intre în palat, pe care gărzile l-au închis în altă aripă a palatului, într-un turn bine păzit. Când a fost prins, părea să fie un prinţ. Acum, după atâta timp, refuzând să se mai îngrijească deoarece nimeni nu-i dădea atenţie, acea atenţie de care avea cea mai mare nevoie…este de recunoscut.

-       Adu-mi-l aici să-l văd şi eu!

În timpul în care aştepta să-i fie adus prizonierul, simţi un sentiment ciudat. Inima a început să-i bată mai repede şi mai puternic. Îşi încordă mâinile pentru a-şi stăpâni emoţiile. Nu e normal că o prinţesă să dea dovadă de slăbiciune…îşi zise ea. Cântecul păsărilor ce se auzea prin fereastra deschisă, era parcă mai armonios. Cameră s-a umplut de lumină şi de parfumul trandafirilor si a… florilor de portocal.

Deodată, s-a deschis uşa larg. Gardienii au rămas la uşă, împingându-l înainte pe tânăr. Primul sentiment al prinţesei era de…dezgust. Hainele rupte, barba crescută, părul vâlvoi şi…mirosul atât de…contrastant faţă de cel cu care era obişnuită. A fost la un pas de a-i întoarce spatele, mai ales că tânărul nu i-a făcut plecăciune şi nici nu era ruşinat. O privea direct în ochi. Ca vrăjită, tânăra a rămas şi ea fixată pe ochii lui. Ca prin farmec, a dispărut toată înfăţişarea respingătoare. De fapt, i s-a dat să vadă frumuseţea interioară. Strălucirea ochilor lui, i-a umplut faţă de lumină, care radia spre el ca un răspuns într-o oglindă. Nu se mai satură să-l privească şi să-l admire.

În acea visare profundă, a putut exclama în şoaptă: “tu eşti exact ceea ce-mi lipseşte pentru a fi fericită”

El nu spunea nimic. Doar o privea cu admiraţie şi cu mare bucurie, ca şi cum ar fi vrut să-i transmită… mult am aşteptat acest moment şi…. a meritat aşteptarea.

-       Dar stai, unde pleci acum? …strigă prinţesa.

-       Merg să mă pregătesc pentru tine.

-       Nu pleca încă! Spune-mi măcar cine eşti?

-       Sunt exact ceea ce vrei tu să fiu

• Aş putea fi…sufletul tău.
• Aş putea fi…redescoperirea ta.
• Aş putea fi…o nouă versiune mai plăcută a ta.
• Aş putea fi…piesa care îţi lipseşte, pentru a fi în armonie atât cu tine cât şi cu ceilalţi.
• Aş putea fi…esenţa bucuriei şi a recunoştinţe.
• Aş putea fi…exact ceea ce-ţi lipseşte acum.

După ce tânărul plecă să se pregătească, aşa cum promisese, reapăru înţeleptul palatului care a concluzionat:

-       Cei mai mulţi din această lume, nu au nimic din ce ai tu.

-       Câţiva au câte puţin din ce ai tu.

-       Foarte puţini au aproape…cât ai tu.

-       Dar NIMENI din lumea asta, nu are tot ce ai tu.

-       Eşti UNICĂ în UNIVERS.

Aştept cu nerăbdare tabăra din Grecia, unde timp de câteva zile, echipa condusă de dr. Radu Sărăndan, ne va ajuta să ne redescoperim resursele interioare.

Vei găsi câteva detalii aici.

Să ai o săptămână reuşită

Cu drag,

Gigi FILIP

PS. – Dacă îţi face plăcere, dă-mi te rog un feedback. Dacă ţi-a plăcut şi ai vrea să citească şi prietenii tăi, da te rog un like & share.

Mulţumesc.