Viaţa cotidiană ne împiedică de prea multe ori să avem iniţiativă. Avem tendinţa de a ne justifica într-un mod banal şi egoist, exprimându-ne astfel: de ce aş avea iniţiativă? Am avut-o de nenumărate ori. În loc să provoc şi pe alţii la iniţiativă, am senzaţia că mereu sunt aşteptări din partea mea.

… Hexagonul timpului – secretul transformarii.pdf

Nu mai suntem interesaţi să facem un gest agreabil, considerând că este lipsit de relevanţă şi importanţă. Aşa trece timpul, iar gesturile galante, prieteneşti, importante devin tot mai rare, aparent nu pentru că nu am vrea să le manifestăm, ci pentru că – spunem noi – nu mai avem timp.

Nu mai suntem interesaţi de sentimente reale. Am uitat expresia „te iubesc”, sărutând formal partenerul de viaţă în fuga spre serviciu sau la întoarcere, în drum spre bucătărie; mângâiem în treacăt copilul care, de altfel, aşteaptă afecţiunea din partea părintelui. Poate chiar zâmbim superficial vecinilor şi celor dragi, iar despre prieteni… ce să mai spunem? Nu mai avem timp.

Când ai luat ultima dată o iniţiativă… fără prejudecăţi?

Ce te-ar determina să faci primul pas, ştergând trecutul, acordând circumstanţe atenuante şi învingând teama de expunere?

Vrei să faci diferenţa dintre pasiv şi proactiv? Dacă da, astăzi este cel mai bun moment să ai iniţiativă!

Parcă ne-am obişnuit deja să spunem că schimbarea este grea, iar procesul transformării este adesea dureros. Ba mai mult, sunt unii care spun că dacă un copil a trecut de 7 ani şi nu şi-a clădit un caracter frumos, nu mai are nicio şansă. Apoi la adolescenţă, am auzit chiar pe unii profesori apostrofând copiii mai rebeli, stabilindu-le verdicte precum: “nu se va alege nimic din tine”. Mult mai târziu, unor astfel de persoane care au pus etichete copiilor ieşiţi din tipar… li se citeşte pe faţă un fel de mirare amestecată cu fascinaţie, după ce aud realizările lor.

Oare care să fie explicaţia? Ce s-a întâmplat între timp?

Desigur, în psihologie şi psihoterapie găsim multe răspunsuri, însă acum vreau să evidenţiem doar un aspect uşor de înţeles, simplu de reţinut şi mai ales facil de a fi transmis mai departe sub formă de încurajare.

Cei care au reuşit să-şi transforme viaţa într-un mod mai mult decât evident, au început cu două întrebări: cine sunt eu şi ce vreau de la viaţă? Apoi obosiţi de căutările lor într-o formă unică şi atât de contestată de majoritatea din jurul lor, au câteva variante. Îşi pot schimba mediul în care trăiesc sau îşi schimbă sistemul de valori şi convingeri. Astfel, ca o primă dovadă a schimbării, va avea un alt comportament, dobândind noi abilităţi şi în final o nouă identitate.

Eu cred că majoritatea suntem oameni renascentişti… polivalenţi şi avem toate resursele pentru a reuşi. Cea mai grea etapă înainte de transformare, este găsirea acelor resurse şi învăţarea rapidă a modului cum pot fi folosite constructiv. Un mentor bun, ştie cu ce să înceapă şi cum să te îndrume.

Dacă părinţii, educatorii, profesorii… ar înţelege cât de important este să renunţe la a mai pune etichete, am asista la o revoluţie psihologică… a modelarii caracterelor. Dacă mai degrabă ar învăţa cum să-i ajute pur şi simplu să se înţeleagă mai bine, să integreze partea creativă cu partea practică şi cea critică, într-o interdependenţă echilibrată, s-ar forma o nouă generaţie.

Încă sper că într-o zi să se pună accent pe acţiune la fel de mult ca pe acumularea de informaţii. Nu doar un burete care să absoarbă mereu ci şi un generator de energie care să producă entuziasm, cu care să acţioneze.

Nutrim convingerea personală de a fi acceptaţi aşa cum suntem, până vom demonstra că avem toate abilităţile de a ne transforma în cineva peste aşteptările altora.

Nutrim dragostea părintească, înţelegerea educatorilor, răbdarea profesorilor, compasiunea medicilor, zâmbetul trecătorilor, bucuria prietenilor, aprecierea colegilor şi acceptarea majorităţii. Iar dacă nu ni se întâmpla asta, va rămâne un gol care, în primă fază, va fi umplut cu frustrări, sentimente dureroase şi gânduri îngrozitoare, care vor transforma fiinţa într-un introvertit.

Vestea bună este că ştim deja cum să recadrăm anumite evenimente, emoţii… din viaţa noastră, transformându-le în ancore puternice, bogate în resurse pozitive.

Cine a avut curiozitatea să explice de ce o… metafora ori o analogie care atinge “luciul apei” din subconştient, tulbură zone care erau profund liniştite şi uitate de lume? Unda care generează acest efect poate produce un tsunami sau pur şi simplu o clarificare şi o reaşezare într-o ordine mult mai convenabilă.

Interesant cum același stimul poate produce doua rezultate atât de diferite. Devine și mai interesant dacă ai afla că produce pentru tine, exact rezultatul pe care ți-l doresti. Esti curios? Pregătesc o… „construcție cu 10 etaje”. In cel mult o luna, vei ști despre ce este vorba.

Dacă eşti obişnuit cu limbajul miltonian, îţi vei da seama că am scris câteva fraze într-un limbaj nespecific. Acest model are şi un avantaj. Îţi dă voie să-ţi imaginezi ordinea lucrurilor şi procesul de remodelare exact cum este mai potrivit pentru tine.

Într-o astfel de situaţie va avea loc metamorfoza. Toată durerea acumulată şi camuflată, înmagazinată adânc şi presată, toate sentimentele negative care au inundat fiinţa, injecţiile de consolare care au amorţit suferinţa… vor fi transformate aşa cum alegi tu în prezent, în măsura în care este benefică atât pentru tine personal cât şi pentru cei din jurul tău.

Deci cât ai construit… până acum?

Trăiește cu pasiune și acționează cu entuziasm!

Gigi FILIP

PS – următorul articol este ca un fel de ieșire din tipar. Sper să-ți placă și mai ales, să fie folositor.