Să vedem ce ne spune DEX-ul despre cele trei cuvinte:

INSTINCT, s. n. Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie şi care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea.

INTUIŢIE s.f. Capacitatea gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței şi a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.

INSPIRAŢIE, fig. Idee, soluție apărută spontan în conștiință; stare psihică ce contribuie în cel mai înalt grad la crearea unor bunuri spirituale; forță lăuntrică creatoare; avânt; sentiment, cugetare ce însuflețește pe poet, pe artist; starea sufletului inspirat de divinitate; starea sufletului aflat sub influența directă a unei puteri supranaturale; entuziasm [!] creator; dezlegarea imediată a unei probleme mult timp cugetate.

   … Instinct-inspiratie-intuitie

Oare am putea atribui instinctul – fizicului, intuiţia – sufletului şi inspiraţia – spiritului?

Cât de mult ne ajută sau ne împiedică să ne dezvoltăm, mediul în care trăim? Aici părerile sunt împărţite. Să luăm doar două exemple: imaginează-ţi o grădină în care sunt câteva flori invadate de buruieni care au crescut împreună. După ce începi să faci curăţenie, smulgând buruienile, constaţi un lucru ciudat. Ori buruienile au rădăcini mai viguroase şi, prin smulgere, afectează rădăcinile florilor ori florile, fiind mai plăpânde, neavând pe ce să se mai sprijine, se vor lăsa într-o parte.

Acum imaginează-ţi o pădure foarte deasă. După 10 ani va fi atât de deasă încât copacii se vor sufoca reciproc până se vor usca. În acest caz, dacă se aeriseşte spaţiul dintre ei, nu le va fi afectat echilibrul ci, dimpotrivă, le va favoriza dezvoltarea atât pe orizontală cât şi pe verticală.

Este uşor să sesizezi o diferenţă majoră între cele două exemple. Dacă esenţa este diferită, atunci atât scopul cât și rezultatul va fi diferit. Îmi amintesc de un proverb care se potriveşte în acest context: „din stejar, stejar răsare.”

Misiunea noastră este diferită. Cât de bine ştim asta? Iar dacă ştim, cât de mult suntem de acord cu acest aspect?

Am întâlnit persoane care îşi doreau să fie alte personaje în alte contexte istorice sau chiar să imite anumite personalităţi contemporane. Ce crezi, dacă s-ar putea concretiza pe loc dorința lor, ar fi mai fericite?

Cum aş putea înţelege, de ce uneori ne dorim să fim buni la ceva pentru care nu am fost creaţi, în timp ce am putea excela în altceva pentru care avem toate resursele necesare?

Şi pentru a închide bucla, ştim deja că mintea şi corpul se influenţează reciproc. Aş adăuga şi spiritul, pentru a face un trio perfect.

INSTINCTUL – Cercetătorii canadieni susţin că subconştientul poate fi un factor motivant în atingerea obiectivelor pe termen lung şi că, ascultându-ne instinctul, vom lua o decizie bună. În ultimii ani, s-a constatat că unele dintre ideile cu privire la instinct au fost corecte şi că o mulţime dintre deciziile şi sentimentele noastre sunt bazate pe lucruri de care nu suntem cu adevărat conştienţi – Sarah Moore, profesor asistent la Universitatea Alberta din Canada.

Instinctul este o funcţie atribuită creierului uman, este o trăsătură genetică şi este legată de subconştient.

Etienne de Greeff este de părere că instinctele nu se opun inteligenţei şi nu pot fi separate de aceasta. La om nu se poate identifica o manifestare instinctuală pură, în sensul că mai multe instincte, mai multe tendinţe acţionează şi îşi produc efectele asupra conduitei umane în acelaşi timp. Acest ansamblu de tendinţe instinctive organizate între ele potrivit preocupărilor inteligenţei formează structura afectivă.

INTUIŢIA – este probabil cea mai de dorit manifestare a inteligenţei creative. După unii, este al şaselea simţ. Intuiţia este o percepţie diferită a informaţiilor şi deseori nu poate fi explicată. Este o abilitate fără de care nu am putea evolua. Se pare că subconştientul alimentează raţionalul cu un flux de informaţii, concentrate exact pentru o situaţie tensionată, în care eşti pus în postura de a avea o anumită reacţie sau de a lua o decizie corectă sub un anumit impuls ori senzaţie.

Stimulii exteriori, trecuţi prin filtrele proprii, formează o reprezentare mentală proprie. În funcţie de această reprezentare proprie, la anumiţi stimuli au loc anumite emoţii specifice care determină un comportament. Acestea sunt stocate în subconştient. Astfel, se explică de ce, în unele situaţii în care eşti nevoit să dai răspunsuri rapide şi precise ori situaţii inedite sau modificate instantaneu, reuşeşti să ai un flash, care să te lumineze pur şi simplu, ajutându-te să faci o alegere.

Ce-ţi rămâne de făcut? Alege o stare calmă şi relaxată, în care să reflectezi în linişte acele momente tensionate în care ai fost nevoit să iei o decizie ori să ai un comportament, şi analizează-l dacă acum este în regulă atât pentru tine cât şi pentru cei din jurul tău. Dacă este „ecologic”, continuă şi vei obţine ceea ce-ţi doreşti.

Eşti o persoană care îşi imaginează uşor un scenariu sau mai degrabă eşti concentrat pe ceea ce este predictibil?

În situaţii limită, imprevizibile, când eşti într-un conflict sau o stare sub mare presiune, raţionalul ori va întârzia reacţiile ori te va bloca. Ceea ce te va ajuta să gestionezi şi să depăşeşti mult mai bine o astfel de situaţie este intuiţia. Ar fi extraordinar să putem dezvolta această abilitate – intuiţia – care ne poate fi utilă în orice situaţie cotidiană.

Larry Dossey spune: Abilităţile cognitive se găsesc în afara conştiinţei raţionale şi au un limbaj specific, care nu este şi limba noastră obişnuită.

INSPIRAŢIA – este condiţionată de starea în care se află o persoană. Atunci când eşti activ, sănătos, când accepţi diversitatea la fel de uşor ca asemănările, când studiezi şi asimilezi informaţiile, eşti din ce în ce mai inspirat. Este foarte important să-ţi faci obiceiul de a-ţi nota ideile care îţi vin pe parcurs, dimineaţa, în linişte, sau noaptea, sub flux inspirațional, şi realizezi că ideile parcă devin mai clare şi mai rafinate.

Atunci când faci cu plăcere ceva, când te confunzi cu munca de care eşti pasionat şi mai ales când eşti apreciat pentru ceea ce faci, inspiraţia te însoţeşte ca o diademă.

Când eşti inspirat, parcă totul vine pe bandă rulantă, fără să faci eforturi semnificative şi fără să-ţi forţezi mintea să-ţi aducă idei noi şi utile, atât pentru tine cât şi pentru cei care te urmăresc interesaţi să afle ceva nou, cu care s-au obişnuit deja.

Marii artişti, compozitori… au adunat în sticluţe mici toată esenţa inspirațională. Au realizat puţin în comparaţie cu alţii, însă este esenţa cea mai concentrată, din care urmaşii au diluat câte puţin, construind volume impresionante în artă. Arta de a crea ceva util şi rezistent în timp, poartă blazonul inspiraţiei.

Când te pasionează ceva, când faci cu multă dăruire şi dragoste, când eşti convins că eşti capabil de ceva măreţ, fără să te impresioneze descurajările celor din jur, când eşti perseverent chiar dacă rezultatele întârzie să apară, ai toate şansele să deschizi larg porţile inspiraţiei. După ce se întâmplă asta, îmbrăţişeaz-o şi construieşte-ţi un mod de viaţă din asta. Cu siguranţă vei avea succes şi tot ce vei începe, vei duce la bun sfârşit.

După ce am condensat câteva ideii esenţiale despre cele trei cuvinte, sunt curios dacă cineva le-ar putea separa, chiar cu precizia unui neurochirurg, punând o graniţă precisă între cele trei cuvinte.

Aştept cu mare interes părerea ta pe această temă.

Cu drag,

Gigi FILIP

PS – Aşa cum te-ai obişnuit deja, dacă ai găsit informaţii importante, te rog să trimiţi mai departe celor din lista ta. Este foarte posibil să găsească un răspuns de care au nevoie în prezent.