Nu poți avea un „mâine” mai bun dacă tot te gândești la „ieri” – Charles Franklin Kettering

Oare ce ne-am dori mai mult la trecerea dintre ani?

O noua perspectiva pentru anul 2014.pdf

În prag de sărbători, m-am întrebat, oare ce şi-ar dori mai mult “cel mai iubit dintre pământeni”, pentru a petrece fericit şi în această stare de fericire, să se bucure de un început promiţător? La început, gândurile au năpădit ca un curcubeu, în toate culorile, precum ambalajele cadourilor, apoi au început să se ordoneze, împodobind tot mai frumos peisajul acestei poveşti… la cumpăna dintre ani.

Ecoul mi-a şoptit: ar trebui să începem prin a zâmbi, apoi să continuăm cu un râs colorat, eliberator, dintr-o inimă plină de bucurie şi dăruire, care vibrează la unison cu cei apropiaţi, fie că sunt în aceeaşi încăpere, fie că sunt departe geografic, însă foarte aproape sentimental.

Ar fi potrivit să ne amintim de anii copilăriei, când chicoteam la un mic gest sau privire şi aveam curajul să ne spunem mici secrete unii altora, fără măcar să ne treacă prin minte că ar putea fi interpretate greşit sau ar putea fi folosite împotriva noastră. Demonstrăm maturitate şi flexibilitate, dacă devenim uşor vulnerabili, deschizând puţin uşa de la cămară sufletului. Fără să aşteptăm pe celălalt să preia iniţiativa, ar fi de dorit să entuziasmăm atmosfera, cu frânturi din poveşti frumoase şi pline de esenţă.

Sclipirile jucăuşe din ochi, precum beculeţele care împodobesc brazii şi casele, să aprindă emoţii de sărbătoare şi nimic să nu poată distrage atenţia de la momentul prezent. Trecutul este lăsat liniştit la locul lui, îngheţat, fără să-i fie dată viaţa. Doar amintirile frumoase, au permisiunea de a completa aceste poveşti minunate, care sunt spuse cu zâmbete sau în hohote de râs.

Atmosfera caldă, luminoasă, cu muzica veselă pe care o fredonăm din când în când, este darul pentru suflet, pentru a se manifesta într-o candoare şi armonie aproape desăvârşită. Spiritul vesel al acestor sărbători, este pretutindeni, însă se manifestă doar în cei ce-l acceptă liber de resentimente sau… alte emoţii negative.

Poate că o lumânare a stat prea aproape de paharul în care era şi gheaţă, ori ne-am pătat cu cafea sau îngheţată… să nu ne oprim la nimic din ce ne-ar putea strica seara. Este o seară de vis, o seară în care îngerii cântă, stelele dansează şi luna mângâie fruntea prin adierea uşoară a cuvintelor din jur, ce împletesc o legătură prietenească, jovială şi promiţătoare, întreţinând flacăra spiritului de sărbătoare.

Dezbrăcându-ne privirile de invidie sau frustrare, ne putem lăsa purtaţi de intenţiile pozitive care se găsesc în spatele oricărui gest, în subtilitatea mesajului verbal sau nonverbal. Cum ar fi să ne bucurăm de realizările altora, ca şi cum ar fi realizările noastre… nu aşa făceam în copilărie? Când prietenul nostru prindea un loz câştigător, ne bucuram împreună cu el. Nu erau câştiguri mari, dar totuşi, ce cumpăra după ce răscumpăra lozul, împărţea cu mare drag şi bucurie, cu prietenii lui. Acelui spirit, să-i dăm viaţă în aceste zile.

Astăzi, să ne oprim din alergatul pe cărări individuale, atât la propriu cât şi la figurat, să ne accesăm partea creativă, prin generarea de idei valoroase, atât de dorite de către cei din preajma noastră şi atât de frumos primite, cu braţele deschise, gata să-ţi răsplătească printr-o îmbrăţişare prietenească, chiar dacă fac parte din familie, ori sunt amici, persoane cunoscute sau necunoscute.

Cât de rece este iarna pentru cei care păstrează amintiri neplăcute, însă cât de caldă este iarnă pentru cei care păstrează amintiri fierbinţi şi frumoase, povestindu-le mereu şi legând mai multe fragmente din poveştile frumoase, care formează astfel o diademă magică din florile vii ale trăirilor de altădată, devenind instant parte din prezent!

Ce minunat este, ca în loc să adunăm spinii împrejurărilor nereuşite din trecut, să celebrăm fiecare scânteie care a aprins o stare plăcută, împodobindu-ne prezentul şi încurajând starea, pentru a se menţine şi în viitor!

Redaţi-vă încrederea şi manifestaţi-vă liber, chiar dacă uneori aveţi tendinţa să cădeţi în visare. Admiraţi tot ce-i frumos şi transmiteţi mai departe o stare molipsitoare, fie prin detalii hilare, devenind ludici, fie prin ansamblul armonios, plin de odihnă şi relaxare.

Bucuria să fie înconjurată de ghirlande asemeni preparatelor de pe masa cu un miros îmbietor – pâinea aburindă, cozonacii bine rumeniţi, friptura condimentată şi o mulţime de platouri aranjate cu gust… o muzică bine aleasă, care pătrunde direct în suflet, cu luminile care fac să strălucească fețele, devenind ca flacăra din şemineu, şi în special, cu plăcerea revederii celor dragi, la fel ca plăcerea cunoaşterii unor oameni noi, plini de intenţii bune.

Cum ar fi să ne privim viaţa ca într-o oglindă, setată să funcţioneze la timpul prezent continuu? Ce ne-ar plăcea să vedem în ea? Ce ne-ar plăcea să simţim, să auzim ori… să facem? Cum am vrea să trăim, pentru a ne declara fericiţi? Cu siguranţă ar fi de dorit să ne schimbăm în oglindă zâmbete, să ne povestim aspiraţiile, construind imaginar lumea în care am vrea să trăim, şi ce este cu adevărat important, să fim recunoscători de la prima oră când ne trezim, până ne aşezăm din nou capul pe pernă.

…

Poate că suntem captivi în menghina timpului, ori poate ne găsim uşor prinşi între civilizaţie şi credinţă, între filosofia contemporană şi tradiţie, între… mai ştiu eu ce extreme, neştiind care este masca cea mai potrivită pe care ar vrea ceilalţi să o vadă, în momentul în care declarăm că ne dorim un nou început. Un început de an, cu o altă atitudine, plin de gânduri înţelepte şi curajoase. Parcă am vrea să fim plini de speranţă şi optimism şi în acelaşi timp să radiem molipsitor tot ce atingem, pentru a deveni o armonie a prosperităţii şi împlinirii emoţionale, materiale şi spirituale.

Oare cine nu-şi doreşte ca 2014 să fie un an plin de bucurie, armonie, mulţumire şi recunoştinţa?

Oare cine nu şi-ar dori ca în acest an să-şi umple agenda sau carneţelul special cu visurile (obiectivele) îndeplinite, cu momentele fericite şi cu bucuriile… dăruite?

Parcă simt atmosfera încinsă, după artificii şi bucurie, cum îmbrăţişează gândurile de bine. Sângele, lichidul magic al vieţii, este vioi şi îşi ia avânt în jurul inimii, cuprinzând tot corpul microuniversului intern, şoptindu-i… unicitatea prin: „harta nu e teritoriu – meniul nu este mâncare”.

Muza inspirațională, sub selele care lucesc pe cerul gândurilor, devine izvorul creativităţii şi sursa celor mai profunde şi metaforice poveşti, care ascund mari adevăruri de cei ignoranţi şi luminează minţile celor deschişi spre complexitatea şi flexibilitatea universului comunicării.

Cascada neliniştită a inimii, dezlănţuind alchimia entităţilor reale dar nevăzute, mângâie sufletul cuprins de nelinişte şi insuflă speranţă pentru noi şi noi culmi ale noului an. Anul 2014 are o rezonaţă divină. Aşadar, să ne bucurăm din plin de toate oportunităţile.

Mi-am propus ca în anul 2014, să-mi notez cu atenție toate visurile împlinite, toate momentele fericite şi toate bucuriile… dăruite.

Tu ce ţi-ai propus?

TRĂIEŞTE CU PASIUNE ŞI ACŢIONEAZĂ CU ENTUZIASM!

Cu drag,

Gigi FILIP