Dacă anostele rânduri pe care le vei găsi de-acum încolo te vor plictisi, consoleză-te cititorule, gândindu-te la mine care a trebuit să le scriu. – Heinrich Heine

Zilele trecute m-am întâlnit cu un amic care se plângea de plictiseală. În acel moment mi-a venit în minte o întrebare: oare am putea sabota plictiseala aşa cum este sabotată acţiunea?

Pasiunea vine în urma acţiunii. Dacă lipseşte acţiunea, intrăm într-o stare de letargie. Suntem victime uşoare pentru depresie şi lenevie. Care să fie sursa plictiselii? Oare am putea sabota plictiseala

Aşa cum spunea Einstein: „nu există lumină şi întuneric, ci întunericul este, de fapt, lipsa luminii”, oare nu cumva şi plictiseala este lipsa acţiunii?

Plictiseala poate fi un semnal de alarmă prin care să descoperim sau să ne amintim că nu suntem focalizaţi pe ceea ce trebuie, că trăim o viaţă lipsită de scop şi viziune, o viaţă în care nu avem stabilite strategii de dezvoltare personală, nu ţintim spre nicăieri şi luăm fiecare zi aşa cum vine. Plictiseala poate fi un prim semn că nu suntem concentraţi pe cum ne trăim viaţa şi nu ştim unde vrem să ajungem.

Mai poate însemna că nu suntem în locul potrivit şi asta să ne determine să luăm atitudine în a ne alege locul potrivit de muncă şi activităţile care sunt în acord cu caracterul şi pasiunile noastre.

Un astfel de moment poate fi văzut ca o provocare căreia să îi dăm curs pentru a ne schimba viaţa. Cred că atunci când ajungem să ne respectăm pe noi înşine cu adevărat, înţelegem că plictiseala nu poate face parte din preocupările vieţii şi că merităm mai mult. De fapt ce e mai bun!

Privitul îndelungat la TV poate fi generat iniţial de plictiseală, fapt care va genera, cu siguranţă, şi mai multă plictiseală. Plictiseala este ca un virus care încearcă să ne atingă într-un fel sau altul atât la serviciu cât şi în timpul liber. Dacă nu avem sistemul imunitar pregătit pentru plictiseală, şi nici nu ne facem un vaccin, după o anumită perioadă plictiseala va deveni cronică. Plictiseala măreşte fiecare minut la microscop, fiecare oră este dilatată excesiv, de parcă ar fi trecut deja o zi întreagă, atrăgând ca un magnet puternic apatia, anxietatea şi culminând în depresie.

Pascal Bruckner compara plictiseala cu boala sufletului modern. Astfel, viaţa pare o iluzie, un carusel în care alergăm de dimineaţă până seara. În ameţeala produsă de rutina plicticoasă, încercăm uneori să descoperim misterul care se ascunde în spatele generatorului de evenimente plicticoase şi care, culmea, ne apar fix în cale, zi de zi. Creierul ne este afectat de plictiseală. Tulburările de atenţie, descurajarea, lipsa de apreciere, stările emoţionale negative, sunt alte cauze care generează plictiseala.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea York din Toronto au descoperit că plictiseala apare ca urmare a stresului, iar ea are efecte nu numai asupra fericirii, ci şi a sănătăţii.

Când ai fost cuprins de plictiseală ultima dată?

Am găsit un singur exemplu în care plictiseala poate aduce beneficii. Un studiu prezentat de Dr. Sandi Mann şi C. Rebekah Cadman de la Universitatea Central Lancashire conchide că, în unele situaţii, plictiseala generează o creştere a creativităţii, pentru că poate oferi un cadru propice să visăm cu ochii deschişi.

Aşadar, cum ar fi să ieşim de sub bombardamentul emisiunilor/articolelor absolut inutile oferite de TV sau internet, care îmbracă o formă subversivă a emancipării şi informării?

Specialiştii au descoperit că un rol vital îl are sistemul limfatic. Aşadar, pentru menţinerea echilibrului biochimic şi metabolic al corpului se recomandă: respiraţia din diafragmă, mersul pe jos, dar în ritm alert, exerciţii pe tampolină, săritul ca mingea cât de sus se poate şi cu mâinile lăsate pe lângă corp, uleiul de ricin, masajul şi altele.

Ai simţit măcar o dată o muşcătură puternică, paralizantă… colţii înfipţi adânc în buna dispoziţie… care te-au aruncat din entuziasm în dezinteres sau ignoranţă?

La polul opus este acţiunea… surprinsă parcă de contractarea timpului care se scurge cu o viteză supersonică. Acţiunea are nevoie de un timp de calitate, nu contează intemperiile, căldura ecuatorială sau frigul polar. Acţiunea înseamnă vitalitate, izvor de energie. Întreprinzătorul care merge la expert ia informaţia şi o dă executantului să o pună în aplicare. Acţiunea este butonul de pornire al unei maşini uitate în parcare. Acţiunea este oxigenul din masca unui cardiac, este apa din fiecare celulă fără de care, în scurt timp, poate surveni moartea.

Acţiunea începe printr-o planificare bună a zilei, o planificare cât se poate de realistă, nici prea săracă nici prea încărcată.

În concluzie, dacă vrem să sabotăm plictiseala, avem o singură şansă. Apelarea la cel mai înfricat duşman al ei, ACŢIUNEA!

Să ne stimulăm creierul pentru a fi creativ şi prompt în a da comenzile pentru acţiune. Să lăsăm mintea să se alinieze cu tot trupul şi cu sufletul. Să înfrumuseţăm în permanenţă relaţia dintre materie şi spirit, încurajând armonia entităţilor coexistente.

Dacă nu găsim acţiunea prin sertăraşele proprii, este necesar, cât se poate de rapid, să căutăm pe cineva plin de acţiune. Modelele, mentorii pot fi puncte de reper.

Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa. – Tudor Muşatescu

Cu drag,

GG FILIP

P.S. Sunt aici… disponibil pentru cel care vrea puţină inspiraţie către acţiune.