Viaţa noastră conştientă nu este decât o coajă de nucă plutind pe oceanul subconştientului nostru. – Carl Gustav Jung.

M-am tot gândit cum să ambalez acest subiect în câteva flacoane cu esenţă, astfel incât să fie clar de ce anume am avea nevoie pentru a conchide că suntem conştienţi de ceea ce suntem, de stadiul în care ne aflăm, ținta către care tindem şi ce anume ne mai trebuie pentru a ajunge la ea.

 … Puterea constientizarii.pdf

 Liniștea – prima condiţie este să facem linişte în jurul nostru şi cu noi înşine. În această linişte progresivă, partea noastră conştientă dă voie subconştientului să ne spună sau să ne arate anumite emoţii care ne preocupă. În acest stadiu, este recomandat doar să ne relaxăm şi să identificăm emoţia pe care vrem să ne concentrăm. Este îndeajuns acum să ne aşezăm comod, să ne relaxăm şi să observăm doar respiraţia, ritmul ei, cum aceasta ne ajută să ne relaxăm fiecare parte a corpului. Pentru câteva minute să nu ne mai gândim la absolut nimic.

 Observarea – acum este suficient să observăm, din cât mai multe unghiuri, care ar putea fi cauza care a declanşat acea emoţie inconfortabilă. Putem încerca să ne amintim cât mai multe situaţii similare şi, așa, să ne dăm seama dacă sunt anumite asemănări în reacţii şi comportament. De obicei, o anumită emoţie este asociată şi cu o anumită zonă a corpului. Aşa cum în reflexoterapie, presopunctură sau alte tehnici, s-au descoperit puncte sau zone care corespund cu anumite sisteme interne, tot aşa au şi emoţiile anumite puncte sau zone, doar că în acest caz sunt personalizate, în sensul că nu pentru fiecare din noi este la fel.

 Urmărirea – după ce am identificat sursa generatoare a emoţiei nedorite, vom face un fel de studiu pe anumite eşantioane din activitatea noastră. Acolo unde am identificat această emoţie, chiar am putea să ne notăm locul în care s-a întâmplat, ce persoane au mai fost implicate direct sau indirect, ce ne-a înconjurat, cum a fost climatul atât din punct de vedere relaţional cât şi ambiental… E posibil să ne dorim la un moment dat chiar o ierarhizare a importanţei unor evenimente ori persoane, dând şi ponderi în funcţie de intensitatea emoţiei trăite.

 Tiparul – ar fi bine să cunoaştem câteva elemente despre emoţii, pentru a identifica tiparele predominante şi cele secundare. În funcţie de această încadrare, intervenţia va fi cu atât mai eficientă cu cât vom pune cel mai corect ”diagnosticul”.

Individualitatea – din ce în ce mai mulţi acceptă, deja, ideea că suntem unici. Aşadar, este absolut normal să ne inspirăm din modul în care şi-au rezolvat alţii unele situații determinate de emoţiile nedorite, însă în acelaşi timp să acceptăm unicitatea ca pe o provocare a creativităţii. Ce anume mai trebuie sau ce anume nu ar trebui inclus, pentru a obţine cel mai bun rezultat în procesul de rezolvare?

 Legăturile – în general, emoţiile sunt legate între ele şi mai sunt legate de cauze generatoare multiple. E absolut normal să nu găseşti toate legăturile din prima căutare, însă este important să accepţi că este posibil să mai fie ceva care, o dată descoperit, ne ajută şi mai mult în soluţionarea problemei cu care ne confruntăm. Uneori se mai întâmpla ca, după modificarea unei emoţii generată de o cauză anume, aceasta să revină într-o oarecare măsură. Atunci este foarte important să ne oprim şi să vedem ce anume a declanşat-o.

 Receptivitatea – nimic nu este întâmplător. Totul are o anumită semnificaţie şi un scop. Marii oameni de succes au fost receptivi la o idee, de obicei accesată din exterior şi procesată în interior. Pentru a reuşi, e doar necesar să intri pe frecvenţa potrivită. E ca şi cum ai vrea să asculţi sau să vizionezi un anumit post. Vei vedea sau auzi ceea ce vrei, doar acordând frecventa exactă.

 Rolurile – toţi ştim că avem mai multe roluri în viaţă. Nu toţi sunt, însă, de acord cu rolurile pe care ar fi necesar să le interpreteze la un moment dat. E normal să mergem la serviciu în rol de angajat sau întreprinzător şi nu de… pescar, chiar dacă principalul hobby este pescuitul – ar fi o singură excepţie aici, doar dacă munca de zi cu zi este pescuitul. Ideea principală este de asociere a emoţiilor cu rolurile concrete pe care le avem. Nu este normal să ne luăm rolul de tată al copilului de 10 ani, atunci când discutam cu oameni maturi sau invers.

 Verificarea – un aspect deosebit de important este verificarea intenţiei. Este posibil, şi sunt cazuri diverse, când o emoţie neplăcută (negativă) este în regulă să se manifeste aşa şi nu altfel pentru că oferă mai multe beneficii decât dacă ar fi fost modificată în sensul reducerii disconfortului resimțit.

Aşadar, înainte de a închide bucla, e necesar să verificăm atent dacă modificarea sau înlocuirea este exact ceea ce ne dorim şi nu afectează nici sistemul nostru de valori și nici pe cei din apropierea noastră.

 Misiunea – după ce am parcurs toţi paşii enumeraţi mai sus, ne va fi mult mai clar care este misiunea noastră în lume. Am conştientizat suficient pentru a ajunge în vârful piramidei. Astfel, am construit primul etaj spre transformare. Acest limbaj eriksonian ne va ajuta să înţelegem mai bine unele diferenţe importante, pe care le vom analiza în articolele următoare.

PS – Avem câţiva paşi simpli, pe care ni-i putem nota şi afişa undeva la vedere. După câteva zile de exersare, va deveni o nouă obişnuinţa şi ne vom bucura multă vreme de beneficiile acestui obicei.

Trăiește cu pasiune și acționează cu entuziasm!

Pe curând,

Gigi FILIP

PS: lasă-mi te rog un comentariu, pentru a ști ce ți-a placut. Mă ajută pe viitor să țin cont de… opiniile cititorilor.